Cauzele durerii lombare
Durerea lombară joasă (low back pain – LBP), este frecvent întâlnită cu diverse grade de intensitate în practica reumatologică şi are consecinţe importante socio-economice, constituind una din cele mai frecvente cauze de incapacitate de muncă la persoane sub 45 de ani. Deşi cauzele ei sunt numeroase, ea poate fi în general corect diagnosticată printr-un examen clinic şi paraclinic complet. Totuşi, la un număr de aprox. 30% din pacienţi nu se poate identifica o cauză precisă. Durerea locală de cauză vertebrală apare de obicei la nivelul procesului patologic, durerea de cauză mecanică fiind mai frecventă în regiunile lombare şi cervicale, datorită mobilității acestor segmente. Durerea locală care nu variază în funcţie de modificări de poziţie sugerează un proces tumoral sau o infecţie.
Cele mai frecvente cauze de durere lombosacrată sunt cele de cauză discală sau rezultate din tulburări de statică vertebrală, adică din afectarea aparatului disco-ligamentar.
TULBURĂRILE DE STATICĂ VERTEBRALĂ apar în condiţii patologice fiind evidenţiate de variaţii ale curburilor rahisului atât în plan sagital: hiperlordoza lombară, spatele plat, lordoza totală, cifoza totală, inversiunea vertebrală, cât şi în plan frontal: scoliozele.
HERNIA DE DISC LOMBARĂ ŞI DISCOPATIILE LOMBARE reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de durere lombară, cu implicaţii socio-economice deosebite, datorită segmentului de vârstă afectat. Durerea lombară secundară afectării discale apare în prezenţa unor factori favorizanţi: frig, umezeală, sarcini repetate, modificări metabolice, efort fizic susţinut cu solicitare defectuoasă a segmentului vertebral lombar. Hernierea materialului discal în spaţiul intrarahidian produce un sindrom clinic caracteristic, dar care prezintă o serie de nuanţe în raport cu stadiul de evoluţie al bolii şi particularităţile pacientului.
STENOZA DE CANAL LOMBAR se manifestă prin durere lombară care iradiază în membrele inferioare, se însoţeşte de parestezii și fenomene de claudicaţie neurogenă.
SPONDILOLISTEZISUL LOMBAR: simptomatologia dureroasă are la bază compresia directă a structurilor vertebrale asupra elementelor nervoase şi vasculare periduroradiculare şi tensionarea structurilor capsulo-ligamentare rahidiene de la nivelul alunecării sau apariţia lor ca reacţie compensatorie (contractură musculară), pentru a împiedica progresia alunecării.
ARTROZELE INTERAPOFIZARE POSTERIOARE, OSTEOFITOZELE, DISCARTROZA LOMBARĂ: aceste entităţi clinice manifeste prin LBP şi eventual lombosciatică, apar de obicei secundar unei hiperlordoze lombare, mecanismul durerii fiind iritarea filetelor nervoase din ramura posterioară a nervului spinal de către osteofit, hipertrofia articulaţiei interapofizare, exacerbarea durerii fiind declanşată de schimbări de poziţie.
ANOMALIILE TRANZIŢIONALE DE LA NIVELUL ŞARNIEREI LOMBOSACRATE: durerile lombare joase din acest tip de afectare se datorează unei discartroze supraiacente vertebrei de tranziţie.
SPINA BIFIDA OCULTA LOMBOSACRATĂ devine simptomatică doar când se asociază cu o discartroză lombosacrată sau hernie de disc posterioară, anomalie de statică sau de tranziţie.
SINDROMUL DUREROS SACROILIAC este descris în artroza sacroiliacă, unde apar dureri mecanice ameliorate de repaus, exacerbate la mers şi poziţie şezândă prelungită.
OSTEOPOROZA se manifestă prin dureri vertebrale iradiate sau nu, când există tasarea vertebrală, care poate da naştere unui sindrom rahidian de tip mecanic, de intensitate variabilă, mergând până la impotenţă funcţională marcată.
Orice sindrom dureros lombar necesită o evaluare clinică funcțională complexă, completată ulterior cu explorări paraclinice, tratamentul fiind aplicat individualizat fiecărui pacient și poate asocia: medicație, repaus și ulterior tratament de recuperare fizical-kinetic: electroterapie, ultrasonoterapie, masokinetoterapie, magnetoterapie, laserterapie, terapie de reeducare funcțională - ergoterapie, ortezare.
Ș.L. Dr. Iliescu Madalina , medic coordonator