Sindromul cervico-cefalalgic – cum îl recunoaștem?

  • Home
  • Noutati
  • Sindromul cervico-cefalalgic – cum îl recunoaștem?

Cervicalgia cronică reprezintă forma clinică cea mai frecventă. Prin disconfortul fizic şi psihic pe care îl generează, crează îngrijorare, fatigabilitate, depresie şi anxietate. Uneori tabloul clinic cuprinde vertij, acufene, tulburări oculare şi laringo-faringiene, insomnii şi dureri precordiale. Aproape întotdeauna se asociază fenomene de tip nevrotic. Obiectiv se poate evidenţia redresarea sau accentuarea curburii, puncte dureroase şi contracturi musculare (muşchii angular, scalen, trapez, supra şi sub spinos). Mobilitatea este discret afectată.

Cervicalgia acută şi torticolisul acut. Cervicalgia acută, însoţită sau nu de torticolis se instalează cel mai frecvent brusc şi e de scurtă durată. Se caracterizează prin dureri în regiunea posterioară a gâtului care limitează pe grade variate mişcarea până la blocarea acesteia. Algiile pot iradia superior (nucalgii, cefalee), inferior pe coloana dorsală (interscapular) sau brahial. Fizic se evidenţiază un segment cervical rigid, dat fiind contractura musculară, sensibil la palparea posterioară şi laterocervicală cu redresarea segmentului. Se pot exprima mai intens puncte precum emergenţa nervului Arnold. Mobilitatea în toate planurile e defectuoasă, toţi indicii, menton-stern, occiput-perete, umăr-ureche, menton-umăr, fiind deterioraţi.

Adesea cervicalgia se însoţeşte de torticolis acut dat fiind contractura reflexă a muşchiului sterno-cleido-mastoidian. Capul are o poziţie vicioasă, involuntară de rotaţie şi lateroflexie, direcţionat în sens opus muşchiului contractat, iar mişcarea este imposibil de executat pe acest sens.

Cefaleea cervicală. Se descriu trei forme clinice:

– forma occipitală: durerea este consecinţa iritării ramului posterior al nervului C2, C3; pot apărea paroxisme cunoscute sub numele de nevralgie Arnold.

– forma occipito-temporo-maxilară: durere în regiunea parietală, retroauriculară şi unghiul inferior al mandibulei, declanşată prin iritarea ramului anterior al nervului C2, C3.

– forma supraorbitară: este cea mai frecventă, generând durere supraorbitară şi chiar retroorbitară.

Durerea este declanşată frecvent de posturi vicioase sau de eforturile fizice ale segmentului.

Migrena cervicală. Este un sindrom paroxistic caracterizat prin cefalee, greţuri, vărsaturi, tulburări oculare şi neurovegetative, generate de proliferarea osteofitică şi reacţia inflamatorie ce determină angiospasm în teritoriul arterei vertebrale.

Sindromul cervical Barre – Lieou. Acesta s-ar datora iritării filetelor simpaticului cervical posterior de către osteofitele cervicale, generând: cervicalgii, cefalee cervicală, vertij, acufene, scotoame, parestezii, greţuri, vărsaturi, fenomene nevrotice. Este mai frecvent la persoanele de sex feminin cu o structură psihică labilă. Astăzi se consideră că baza simptomatologiei se datorează tulburărilor de origine circulatorie din sistemul vertebro-bazilar, considerându-se că rahisul cervical are rol determinant în declanşarea ei.

Toate sindroamele dureroase cervicocefalice beneficiază cu succes de tratament de recuperare balneofizical, cu viză antialgică, antiiinflamatorie, decontracturantă, de stabilizare și echilibrare biomecanică și neuromusculară, în care se pot efectua aplicații de electroterapie, laserterapie, ultrasunete, magnetoterapie, termoterapie, masaj, kinetoterapie.

Ș.L. Dr. Iliescu Madalina , medic coordonator