PARTEA 1
Osteoporoza este o boală a scheletului, caracterizată prin compromiterea rezistenţei mecanice a osului, care are ca și consecinţă creşterea riscului de fractură. Rezistenţa depinde de masa osoasă şi de calitatea osului.
Osteoporoza prezintă o problemă cu o importanţă globală şi a fost plasată de către Organizația Mondială a Sănătății în lista maladiilor legate de îmbătrânirea populaţiei. Se observă de asemenea o creştere a frecvenţei osteoporozei în ultimul deceniu.
Importanţa socială a osteoporozei este apreciată prin consecinţele sale – fracturi vertebrale şi ale oaselor scheletului periferic, condiţionează creşterea îmbolnăvirii, a invalidizării şi a mortalităţii persoanelor de varstă înaintată şi, respectiv, creşterea cheltuielilor de îngrijire.
Osteoporoza reprezintă în prezent, prin morbiditate, mortalitate şi cost una din marile probleme mondiale de sănătate. Ea este definită astăzi ca fiind una din cele mai importante boli care afectează omenirea, alături de hipertensiunea arterială şi diabetul zaharat.
Apanaj al societăţii moderne, factorii de risc: sedentarismul, fumatul, dieta neechilibrată, consumul abuziv de alcool şi de medicamente, contribuie în mare măsură la creşterea incidenţei acestei boli scheletice sistemice în toate ţările lumii, proporţional cu creşterea duratei medii de viaţă.
Fracturile, complicaţia redutabilă a osteoporozei, în special fracturile vertebrale şi ale şoldului provoacă mari suferinţe şi sunt asociate cu o mortalitate ridicată şi cu o calitate scăzută a vieţii . Prevalenţa fracturilor datorate osteoporozei de post-menopauză este foarte mare, ele sunt mai frecvente decât cazurile de infarct miocardic, cancer de san şi accidente vasculare cerebrale la un loc. Fracturile cu diverse localizări, reprezintă principala cauză de morbiditate şi mortaliatate la populaţia vârstnică amplificând semnificativ costurile serviciilor medicale.
Costurile pentru societate şi pentru pacient sunt apreciabile. Pentru pacient, 20% dintre cei cu fracturi de col femural mor în primele 6 luni de la accident, 50% devin dependenti, necesitând ingrijiri medicale prelungite. Cei cu fracturi vertebrale au perioade lungi de disconfort din cauza durerii şi sindroamelor disfuncţionale cu răsunet asupra calitaţii vieţii.
Pentru societate, osteoporoza a devenit o adevarată problemă de sănătate publică din cauza cheltuielilor anuale mari necesare îngrijirii complicaţiilor bolii. În SUA, de pildă, sunt necesare cheltuieli anuale de aproximativ 10 miliarde dolari pentru îngrijirea fracturilor ce complică osteoporoza.
PARTEA A 2-A
Osteoporoza a suscitat interesul multor categorii de specialişti care au încercat să găsească soluţiile cele mai bune pentru a o preveni şi a o trata. Desigur, au mai rămas multe semne de întrebare. De pildă, identificarea genelor responsabile de producerea acestei afecţiuni ar putea permite în viitor recunoaşterea formelor clinice cu evoluţie mai rapidă şi va face posibilă elaborarea unor strategii adaptate fiecarui pacient şi riscului de boală.
Din pacate, tratamentul medicamentos, care s-a dovedit eficient până în prezent, este costisitor şi nu lipsit de efecte adverse. Companiile farmaceutice s-au arătat interesate în finanţarea unor studii controlate, multicentrice pentru promovarea produselor lor. Studiile referitoare la efectele altor metode terapeutice cum ar fi activitatea fizică, stimulul fiziologic cel mai eficient pentru menţinerea şi chiar creşterea rezistenţei osoase, sunt puţine în literatura de specialitate şi nu urmăresc totdeauna obiectivele cele mai importante.
S-a arătat în numeroase trial-uri că reducerea activităţii fizice obişnuite reprezintă o cauză importantă a creşterii ratei fracturilor osteoporotice mai ales la nivelul coloanei şi şoldului, segmente ale scheletului care participă cel mai mult la portul greutăţii corporale. Potenţialul de recuperare este serios afectat după câteva luni de imobilizare, uneori pierderea de os fiind chiar ireversibilă. Profilaxia demineralizării osoase prin practicarea exercitiului fizic şi-a demonstrat cu prisosinţă necesitatea.
Osteoporoza poate fi prevenită. Referindu-ne la forma primară (cea mai frecventă), ea nu este o boală în adevăratul sens al cuvântului. Din acest motiv pare a fi realistă prognoza ca în viitor osteoporoza poate deveni un concept istoric, cu condiţia să se realizeze educaţia sanitară a comunităţii, referitoare la importanţa dezvoltării unei mase osoase maximale înainte de menopauză (prin îndepărtarea factorilor de risc, kinetoprofilaxie, adoptarea unui nou stil de viaţă). Introducerea în sistemul sanitar a unor metode accesibile de identificare a femeilor cu risc de osteoporoză ar putea fii foarte utilă pentru asiguraea unor măsuri de profilaxie eficiente.
Ș.L. Dr. Iliescu Madalina , medic coordonator
