Scolioza în «C» dreapta sau stanga, în funcție de partea în care este convexitatea, este o deficiență a coloanei vertebrale sub formă de deviație în plan frontal, care dă corpului o înclinare de partea concavității, în raportul cu gradul curburii. Compensarea deviației inițiale de o deviație de partea opusă determină apariția scoliozei în «S».

Corectarea acestor deficiențe se face prin poziționarea corpului de așa manieră încât să obținem relaxarea musculaturii contractate și contractarea musculaturii relaxate, prin aplicarea exercițiilor ce urmăresc tonificarea în regim de scurtare a grupelor musculare ale spatelui de partea convexității, tonifierea în condiții de lungire a musculaturii de partea concavității, precum și prin formarea reflexului de atitudine corectă a corpului, atât pe parcursul exercițiilor de gimnastică, cât și în timpul activităților zilnice.

Exercițiile se vor executa din poziția șezând, stând cu sprijin asimetric, pe genunchi, cu sprijin pe palme și constau din aplecări laterale de partea convexității curburii coloanei vertebrale, menținerea trunchiului în poziție corectivă și exerciții de respirație.

Gimnastica kinetică combate dezechilibrele musculo-ligamentare și dezvoltă grupele musculare necesare menținerii corecției obținute prin gimnastică posturală. Exercițiile se fac cu coloana în extensie (cât mai dreaptă, chiar forțarea spre spate), întrucât în flexie sunt favorizate deviațiile laterale. Segmentele care nu participă la mișcare trebuie blocate pentru a evita mișcările compensatorii. Mișcările active corective își exercită acțiunea asupra curburii scoliotice principale fie indirect – prin intermediul centurilor și prin travaliul mișcărilor paravertebrale:

• exerciții corective cu „scurtare” aplicate la nivelul convexității (unde mușchii sunt permanent contractați, surmenați și alungiți pentru a menține echilibrul rahidian), masajul, razele ultrascurte, ultrasunetele favorizează efectuarea exercițiilor;
• exerciții corective cu „alungire” aplicate la nivelul concavității curburii scoliotice (unde s-au produs retracții musculo-aponevrotice și unde apar mai întâi procesele artrozice) ajutate prin tracțiuni vertebrale, precedate de termoterapie și urmate de masaj, suspendări asimetrice la spalier cu brațul de partea concavității mai sus.

Gimnastica respiratorie în scolioze este de fapt inseparabilă de exercițiile specifice corective. Fiecare exercițiu este însoțit de mișcări respiratorii și expiratorii ritmice, la care se asociază instruirea bolnavului pentru respirația unilaterală. Se pot asocia și exerciții separate de respirație sau precedând exercițiile kinetice, dar acestea nu trebuie prea mult folosite, căci produc oboseală și perturbății prin hiperoxigenare, atâta vreme cât nevoia de oxigen nu este creată de o activitate musculară echivalentă.

Ș.L. Dr. Iliescu Madalina , medic coordonator